Cine sunt eu?

Vorbind de etichete, de când venim pe pământ ți se spune cum te cheamă, și se tot repetă; ți se tot spune ce trebuie să faci (de ex: „pune asta aici”, „nu!”, „apa nu o vărsăm”) sau cum se fac lucrurile, și tu înveți totul, practic închizând porțile spre ce ești tu ca esență a ta. Tu vii să te descoperi aici și practic o faci prin cum te văd ceilalți, și intri în mentalitatea care se transmite generație de generație și e modificată; tu te cunoști aici descris de alții; nu înțelegi de unde vii tu, nici măcar în general nu se pune problema de unde vii, cine ești, cum ai apărut aici… poate mai târziu oamenii își pun întrebarea asta.

Cine sunt eu atunci când nu mă identific cu tot ce am învățat în jur?

Atunci când pornești pe o cale spirituală ți se dezvăluie încet încet și de unde vii și ce ai de făcut, intri ușor ușor într-un proces de cunoaștere de sine.

Din public: încerc să aflu cine sunt eu prin a afla cine NU sunt; încerc să identific și să merg în spatele tiparelor, a gândurilor și a emoțiilor dându-mi seama că nu sunt toate acestea; moment în care cumva se face loc să iasă la lumină cine sunt eu cu adevărat. Știu ca idee că vin din Dumnezeu, dar am puține momente în care chiar simt acest lucru. E un proces întreg prin care dai la o parte ce nu ești ca să ajungi să fii cu adevărat. Și dând toate acestea la o parte se schimbă vibrația și ca urmare și viața pe care o am.

De fapt, identificându-te cu ceva, ești acel lucru; îți pui etichete singur și te pui în acele roluri.

Când se rulează o peliculă, chiar și atunci când noi urmărim un film ne identificăm cu ce se întâmplă acolo și trăim (emoționalul nostru e acolo cu totul – începem să râdem sau să plângem în funcție de ceea ce vedem); asta înseamnă că trebuie să fim foarte atenți la ce ne expunem și vedem pentru că ne influențează energetic – noi declanșăm anumite emoții ceea ce înseamnă că emitem o anumită energie care generează anumite gânduri. Deci, intrăm în film. Dar în spatele lui e lumina care proiectează filmul. Așa suntem și noi. Noi credem că suntem episoadele filmului, ne identificăm cu ele; de fapt noi suntem lumina din spatele filmului (a episoadelor) pe care probabil nu o identificăm în mod conștient, și care este necolorată, eternă, pură și fără formă. Asta suntem noi: lumina din spatele a ceea ce trăim. Și datoria noastră este să ne detașăm de tot ceea ce trăim – asta spun toate curentele spirituale, de a trăi în prezent – care înseamnă lumina din spatele peliculei. Să ne detașăm de tot ceea ce trăim ca să experimentăm sursa din care vine lumina și prin care se proiectează totul și prin care se manifestă.

Trăiesc experiența asta, dar rămân conștient că eu nu sunt experiența în sine. Și pentru asta îți trebuie o pregătire; ca atunci când vrei să faci o mâncare – mai întâi îți trebuie o pregătire, că nu poți să o gândești rațional… Trebuie să fac niște exerciții să conștientizez esența mea mai profundă. De aceea există o cale, un proces, de fapt mai multe căi spirituale care propun ajutor în asta – noi, Școala Interioară Solisis mergem pe una dintre ele; trebuie să mergi pe cale pentru că rațional nu poți înțelege;  trebuie să o trăiești, trebuie să fie ceva integrat. Multă lume azi face filosofie, sunt multe cărți, multe curente și tindem să teoretizăm destul de mult. Și de acolo vorbim de iubirea necondiționată dar când vine primul care te calcă pe picior îți vine să îl muști… Ideea e CUM FAC să fie, nu cum știu că e. E necesar SĂ FII, nu să știi. Nu să știi că trebuie să fii.

Ego-ul e hoț; ce trăiești, el încearcă să își însușească și să se identifice cu ceva ce el deja a cunoscut. Să-l bage într-un fișier, să și-l însușească. Noi zicem că știm ceea ce cunoaște ego-ul. Ce este ego-ul însă? E individualitatea noastră separată de sinele divin care a experimentat pe aici diferite chestii.

Când se spune în Biblie: „Lăsați copiii să vina la mine”, nu se referă la ei în sine ci la adultul revenit la stadiul de copil.

Adultul purificat în așa măsură încât a rămas puritatea lui interioară, a rămas cu onestitatea, cu inocența; se referă la niște calități pe care le-am obținut, pe care adultul nu le are conștient; noi putem redeveni copii.

Oamenii nu știu nici cine sunt, nici ce vor să fie; se zbat între iluziile a cine cred că sunt și a cine cred că vor să fie.

Pentru a reuși să te lași condus de sinele superior, de sinele divin, de forțele divine care nu îți sunt exterioare ție, – pentru că sunt în noi și pe care trebuie să le dezvelim – asta înseamnă să te reduci total la tăcere, să te purifici și atunci poți spune – cum e și în Biblie, cum a spus Isus: „Facă-se voia Ta! și nu a mea”. Dar ca să ai forța asta și să crezi totodată în asta și să te lași condus, înseamnă să ajungi la un grad de transformare și de purificare interioară. Altfel, ne dăm cu părerea și în general tot ego-ul conduce.

Până când nu te deschizi spiritual, nu poți să vezi decât forma. Adică poți să vezi imaginea pe ecran, care e colorată și are formă. Nu poți înțelege ce e dincolo; pentru că ești tot timpul lipit de ecran și te identifici cu ceva ce altul vede în tine, care înseamnă în mare parte ce zice societatea. Ne sunt date modele de la cum ne îmbrăcăm, ce ar trebui să facem, până la ce trebuie să zicem; totul ne e dat.

Solisis este o școală interioară a cărei primă etapă este Procesul prin care ești ghidat să descoperi răspunsul profund la întrebarea „Cine sunt eu?”, să te conștientizezi la nivel fizic, emoțional, mental, sufletesc și spiritual, parcurgând mai multe etape practice și concrete de transformare și iluminare.

Pentru înscrieri în cadrul Școlii Interioare de Cunoaștere de sine, sau în proces, găsiți informațiile necesare direct pe site-ul oficial (Solisis).