Pentru a găsi un loc de muncă potrivit pentru mine, trebuie să aflu cine sunt eu.
“Muncește fără efort” – ce poate însemna? Cu toții venim în viața aceasta ca să facem ceva și toți avem unele talente și dăruriri și haruri specifice, unul are anumite calități, altul altele și ele nu sunt întâmplătoare. Harurile și talentele noastre ar trebui să le folosim în ceea ce simțim noi în interiorul nostru sau poate nu simțim, dar ceea ce ar trebui să facem noi în viața aceasta și ceea ce ne-am propus. Eu nu cred că trăitul aici este ca doar trăim așa și pe urma ce se întâmplă? Murim, plecăm, nu?
Acest ceva pe care trebuie să-l facem, este ceva pe care voi, probabil, dacă vă întrebați, ați simțit în interiorul vostru să faceți ceva care vă place, ceva de care vă simțiți atrași. Sunt oameni care sunt foarte tehnici, contabili, etc. și simt să vorbească cu oameni sau să cunoască oameni. Eu, ca manager simțeam să fac cu totul altceva și mergeam împotriva curentului meu interior, nefăcând ceea ce simțeam, pentru că asta îți oferă viața de multe ori, dar în interiorul meu simțeam să fac cu total altceva. Și făcând chestia asta, ieșind cu totul din mediul de business și începând să fac cursuri în care vorbesc cu oameni, adică este cu totul din alt film și în ceea ce privește veniturile mele, simt că muncesc fără efort. Valorile sunt cu totul altele.
Oamenii sunt puși într-o goană ca să câștige cât mai mult, ca să-și satisfacă cât mai multe cheltuieli. Cu cât câștigi mai mult cu atât ai nevoie să compensezi și să te recompensezi cu genți cât mai scumpe, cu haine cât mai de firmă. Eu asta am făcut și mi-am dat seama că la sfârșitul zilei tragi linie și cam pe acolo erai, deci ești într-o goană după ceva, asta se întâmplă. Și dacă ieși din goana aceasta și nevoile sunt mai mici, senzația de abundență și de împlinire este cu mult mai mare. Eu sunt mai bogată decât înainte, nu depindem de o cifră. Dar societatea te învață să fii tot timpul într-o goană după lucruri materiale, dar important este să ieși din fluxul acesta și să stai tu cu tine și să te întrebi: “într-adevăr, am eu toate nevoile acestea”.
De fapt, lucrurile sunt mult mai simple și lucrând cu oamenii înțeleg că mulți au probleme emoționale și încearcă să-ți satisfacă aceste probleme prin bunuri materiale, ori asta iarăși este o goană fără sfârșit. Cumperi copilului bunuri materiale ca să compensezi faptul că nu reușești să stai cu el și nu ai timp de el.
Tu trebuie să caștigi niște bani, dar să nu fie acesta focusul principal, pentru că nimeni nu poate să-ți plătească timpul tău și viața ta, în bani.
Și îmi dau seama că la nivel mental sună superficial, adică “să trăiesc în drum?”… normal că nu. Să ai intenție și dacă se întâmplă bine dacă nu, nu, să nu devii sclavul unei dorințe.
Din public: “Cu ceva am venit pe lumea aceasta, doar că nu mai știu cu ce; eu de asta merg mai departe, pentru că sunt în căutarea acelui ceva; e fundamental, de bază, nu mi-a fost dat de nimeni, influențat de nimeni, adică spiritual și apoi vine fundamental care poate protejează pe cel inițial, original… sau crede el că trebuie să-l protejeze și apoi vin factorii externi care îți construiesc într-un fel ce suntem astăzi… religie, părinți, societate.”
De fapt, tot ceea ce noi credem mental este bazat pe ceea ce am preluat de la ce ni s-a spus, din școală, de la părinți, tot. De multe ori, gânduri despre care credem că sunt ale noastre, nu sunt ale noastre.
Acel ceva îl putem simți, nu îl putem cuprinde cu mintea. De aceea, mulți spun că sunt atei, pentru că nu au capacitatea cu mintea să-l perceapă și, neavând capacitatea, spun că acest lucru nu există. E pe simțit pentru că acest lucru este cu mult peste ce poate mintea noastră să perceapă.
Deci ceea ce noi nu percepem cu mintea noastră, nu putem spune că nu există. Putem spune că există în momentul în care simți că există, ceea ce depășește cutia minții și puterea minții. Este o unealtă care ne servește în ceea ce cuprinde ea, nu în afara ei. Așa că discuția din această seară nu o putem face doar prin minte, dacă o facem prin minte, ne blocăm. O putem face și prin ceva care există în noi mult mai subtil, cum folosim, de exemplu, cuvântul intuiție, este ceva subtil și nu este ceva fizic, ceva concret. Deci noi avem intuiții, cei care cred că există o forță mai mare decât ceea ce noi cunoaștem și vedem, au această capacitate să perceapă chiar dacă creierul lor nu poate să o categorisească, dar există cum ziceți mulți. Frica paralizează și închide. În măsura în care stai agățat de frică, care este opusul iubirii, te închizi tot mai mult și oamenii fac ceea ce pot în funcție de ceea ce pot.
Să vorbim de fundament și să vedem ce este în interiorul nostru, este mintea care controlează gândurile noastre, acțiunile noastre, cum facem treburile pe aici, cum ne descurcăm. Dar dincolo de minte mai este ceva, care era cand eram mici. Și încet, încet, mintea a prins tot mai multă putere, pentru că trebuia să învățăm cât mai multe lucruri, să ne adaptăm și așa că toată societatea pune accentul pe minte, dezvoltă-ți mintea, pentru că noi nu recunoaștem, ca societate, altceva decât mintea.
În cel mai mic lucru și cele mai mici lucruri pe care le facem, facem acel lucru fără efort, dacă avem iubire pentru acel lucru. De fapt, viața trăită fără iubire este un efort, tot ce este în afara iubirii este un efort. Oamenii trăiesc așa astăzi pentru că trăiesc fără iubire ca fundament principal și mai mult, trăiesc cu frică, fundamental poate venind în frică. De asta avem o industrie de asigurări prosperă, o industrie de medicamente prosperă, toate lucrurile care vin din frică, cam totul vine din frică… frica ca altul să fie mai bun decât tine sau că nu valorezi tu nimic și de aici lupta pentru supraviețuire și de asta ne simțim singuri cu străini în jurul nostru.
Dar nu avem nici o șansă să rezolvăm aceste probleme dacă ne uităm la ceilalți, avem o șansă dacă ne uităm la noi, ce gândesc eu, ce emit eu… și să ai curajul să vezi că și tu funcționezi pe baza fricii și să începi să ai curajul să vrei să schimbi asta, să vreau să fiu condus de iubire și să cunoști ce înseamnă iubirea și nu aceea pe care o văd în jur denumită ca iubire, pentru că de multe ori este greșit uzul acestui cuvânt…
Nu știu dacă am avut multe șanse noi, în societatea asta, să vedem de multe ori iubire. Dacă am vrea să știm ce înseamnă iubirea, primul pas ar fi să spunem că nu știm ce înseamnă iubirea și următorul pas ar fi să începem să o căutam și să cunoaștem ce înseamnă. Vreau să aflu care este sufletul meu, vreau să știu când el îmi vorbește, ni se întâmplă să primim crâmpeie, dar să le distingem și să ne lăsăm ghidați de suflet. Sufletul este cel care urmărește ca noi să facem ceea ce, numim așa în cuvinte sărace, misiunea noastră. Încearcă să ne împingă să ne eliberăm de frică, în măsura în care ascultăm sufletul nostru. Frica este un sentiment mult mai puternic, mult mai agresiv și de aceea trebuie să facem mai multă liniște ca să intrăm și să cunoaștem altceva. Să oprim întâi frica și o să mă întrebați: “Cum fac asta?” Primul pas este să vrei să faci asta și pe urma o să afli și pasul următor. Gândiți-vă bine dacă vreți.
Și ce faci, să faci cu iubire și cu plăcere. Deci motivul principal să fie acesta și nu banii, recunoașterea în societate. Și lucrurile se aliniază în viața ta, astfel încât tu să reușești. Iubirea poate fi în cel mai mic gest, în întâlnirea ta cu cerșetorul de la metrou, căruia nu trebuie neapărat să-i dai bani, dar poți să-i dai un gând de iubire, acelei ființe umane, oamenilor de pe stradă, oricui. Iubirea deschide total și fără efort. Omenirea trăiește astăzi așa pentru că este în afara iubirii, ca masă, în afara lui Dumnezeu, în afara Creatorului. De asta se vorbeste în spiritualitate că trăim în separare. Oamenii cred că reușesc să facă totul singuri, până când fiecare persoană, ca alegere a lui proprie, poate fi să se reîntoarcă, să se reconecteze și să redevină fiu de Dumnezeu. Și eu cred că acesta este scopul, să ne reîntoarcem, să ajungem la conștiința asta. Noi suntem mai mult decât corpul nostru fizic, mai mult decât identitate ca și nume. Cred că omul trebuie să ajungă să descopere singur, în interior, cine este el și să nu se mai mulțumească cu ce a primit, dacă vrea asta, bineînțeles. Și din momentul acela toate lucrurile se aliniază în viață.
Solisis este o școală interioară a cărei primă etapă este Procesul prin care ești ghidat să descoperi răspunsul profund la întrebarea „Cine sunt eu?”, să te conștientizezi la nivel fizic, emoțional, mental, sufletesc și spiritual, parcurgând mai multe etape practice și concrete de transformare și iluminare.
Pentru înscrieri în cadrul Școlii Interioare de Cunoaștere de sine sau în proces, găsiți informațiile necesare direct pe site-ul oficial (Solisis).
Rada, creatoarea mai multor canale pentru trezirea interioară:
Înscrieți-vă pentru a afla noile activități și apariții de carte, și primiți un voucher de 10% reducere.
(max 2 mail-uri lunar).
